Harta zonei Callatis-Drumul Taberii

vineri, 23 august 2013

VIATA LA BLOC, CUM A FOST SI CUM AR TREBUI SA FIE

Cei care nu am reusit inca sa ne facem vile trebuie sa traim in continuare la bloc. Blocul asa cum exista el in Romania este o constructie eminamente comunista. Desigur ca in cei 24 de ani care au trecut de la Revolutie nu era posibil sa inlocuim toate structurile elaborate in 50 de ani de comunism. De fapt acum nu mai traim la bloc ci la "condominium". Ne-am pus apometre, repartitoare si chiar unii mai intreprinzatori s-au deconectat de la incalzirea centrala. In paralel BLOCUL a inceput inevitabil sa se deterioreze. Tevile se sparg si trebuie inlocuite, cablurile electrice se ard si trebuie schimbate, terasa blocului devine permeabila la ploi.
O actiune concertata de refacere a blocului ar fi de dorit. Inainte de alegerile din 2012 se parea ca autoritatile vor sprijini asociatiile de locatari cu refacerea blocurilor. Cateva blocuri din cartier au fost reconditionate cu bani de la primarie, dar bine inteles ca acestea nu erau decat pomeni electorale. Dupa alegeri, primaria sect 6 a sistat subventionarea refacerii blocurilor si asociatiile au ramas sa se descurce cum pot.
Recent, necesitatea refacerii terasei la blocul in care locuiesc, m-a facut sa reflectez asupra situatiei reale in care se gasesc majoritatea asociatiilor de proprietari.
De la inceput s-a vazut ca desi reparatia terasei se impunea, proprietarii nu erau cu totii dispusi sa contribuie. Dupa 7 Adunari Generale cu o participare de cam 15% din membri la fiecare sedinta ( nu aceeasi mereu), s-a ajuns la concluzia ca nu este posibil sa se obtina un consens. S-a trecut peste necesitatea consensului cand s-a realizat ca reparatia nu este optionala si contributia fiecaruia este obligatorie.
Apoi a fost necesar sa se gaseasca o firma de executie si sa se incheie un contract. Ca sa nu existe suspiciunea unor aranjamente totul trebuia facut conform normelor europene: caiet de sarcini, prezentarea unui numar de oferte, selectia ofertelor, etc. Observati ca toate aceste se bazeaza pe o multime de prevederi legale si elaborarea a zeci, sute de documente. Au asociatiile competenta sa produca aceasta cantitate de documente care trebuie sa se incadreze in anumite tipare prestabilite? Cel mai probabil ca nu. Exista oricand posibilitatea de a apela la firme de specialitate dar nu gratis. Ori se stie ca asociatiile de proprietari au orice dar nu bani. Ele se lupta zi de zi si ceas de ceas cu plata facturilor si singurele momente fericite sunt atunci cand luna se incheie fara restantieri. Ce facem atunci? Improvizam, apelam la munca voluntara a unor pensionari si aproximam procesele europene.
Ce altceva s-ar putea face? Ar putea oare primaria asa cum am ales-o sa ne sprijine? Banuim raspunsul: nu avem bani pentru asa ceva. Cum sa facem sa traim si sa actionam ca europenii dar fara bani?
Exista si alte solutii cum ar aparitia unor firme care sa asiste blocurile dar la niste costuri apropiate de puterile asociatiilor falimentare. Aceste firme ar putea activa la inceput chiar in pierdere (un sprijin de la stat nu ar fi interzis). O perioada de timp acestea s-ar putea concentra pe castigarea unei cote de piata. In timp, pe masura ce mai creste PIB-ul (trebuie sa speram ca asa va fi), firmele ar putea trece pe profit.
Asa am putea progresa si noi, dupa exemplul firmelor straine intrate pe piata romaneasca care in buna parte aplica aceasta strategie. Invatam de la ei? Nu prea!
Pentru a face ceva in tara noastra ar trebui sa ne convingem incet , incet, ca suntem angajati pe un drum european ca suntem reprezentati de oameni care macar o parte din timp sa fie interesati si de binele public. Ar trebui ca cei care se grabesc sa acceada la conducerea treburilor publice sa gandeasca si la planuri concrete de scoate tara din imobilismul cu care ne-am obisnuit, din pacate.
Personal cred ca acest lucru se va intampla. Cand? Deocamdata nu stiu dar sunt optimist!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu